Avem de admirat, în aceste zile, la Casa Argintarului, câteva zeci de țigle seculare fiecare cu povestea ei specială. Sunt create de Adrian Solcan, care a și mărturisit că pictura îi oferă liniștea necesară pentru introspecție și analiză.
„Vă doresc tuturor să faceți acest exercițiu. Atunci când ești concentrat, când pictezi, sculptezi sau cânți intri într-o anumită stare care îți permite să faci acest tip de analiză. Am ales drept titlu pentru cele două expoziții Tipare. Pentru că, în urma acestei analize, lucrurile se clarifică și rămânem cu tiparele. Limbajul nostru, arta, modul în care ne comportăm și simțim – totul se întâmplă între niște tipare…”, a spus Adrian Solcan.
De altfel, artistul a și amenajat spațiul expozițional într-un fel aparte. A invitat trei prietene de familie – studente la Fizică, Pedagogie și Medicină – să susțină un moment muzical. Tinerele au ilustrat astfel „pe viu” frumusețea costumelor populare, dar și farmecul unui meșteșug aproape uitat: toarcerea firelor de cânepă. Au purtat la vernisaj costume autentice din Lunca Ilvei, împrumutate de la oamenii din zonă.
Detalii suplimentare despre conceptul expoziției Tipare II puteți descoperi și în emisiunea la care Adrian Solcan a participat:
Istoricul de artă Vasile Duda a remarcat felul în care Adrian Solcan a reușit să-și impună o anumită cadență și un ritm bun. „Cu atât mai mult de apreciat cu cât preocupările lui nu se situează neapărat în această zonă. I-am fost diriginte la Liceul de Arte, a făcut parte din prima generație la care am fost diriginte. O generație pe care o țin foarte bine minte… Apoi Adi Solcan a ales o altă direcție în mediul universitar.
Se pare că nu a uitat însă energia din zona artelor. Ea a rămas activă și se împlinește într-o expoziție frumoasă – o continuare a expoziției de acum doi ani.
Acum a reușit să sintetizeze și mai bine o direcție. Cu cât reușim să ne apropiem de un filon personal, cu atât lucrurile se așează mai bine.
Adrian Solcan face trimitere spre o tradiție pe care dorește s-o aducă în contemporaneitate. Ne atenționează, cumva că tradiția este parte activă din prezent.
Se văd în expoziție o serie de trimiteri la costumele populare tradiționale: o reactivare a meșteșugului și a tehnicii. Fiecare tradiție începe cu o inovație, cu ceva nou adăugat vechiului.
Când discutăm despre recuperare – întrebarea care se pune este cât și cum recuperăm? Recunoaștem cu toții țiglele – elementele pe care s-a lucrat, elemente suport pentru pictură.
Regăsim aici acea idee modernă a reutilizării obiectelor etichetate ca fiind inutile. Dar pe care artistul reușește să le pună în valoare. Arte povera ne-a demonstrat deja că și dintr-o bucată de pânză aruncată la groapa de gunoi putem să facem ceva, dacă există suficientă imaginație și creativitate.
Țiglele solzi ne duc cu gândul la un tip de arhitectură tradițională. Pentru mulți dintre noi țiglele deschid o fereastră spre istoria aprofundată a Bistriței. Au fost ani în care premiile municipiului Bistrița au fost chiar o țiglă de pe Biserica Evanghelică, cu o formă specială. Țigla respectivă, refăcută la Sighișoara, a primit denumirea de țiglă Bistrița. Tocmai pentru că forma ei specială s-a regăsit un timp îndelungat pe Biserica Evanghelică. Iată că un tipar a reușit să reînvie după sute de ani, tocmai pentru că și-a găsit o perfectă funcționalitate.
În aceste tipare și amprente, găsim un suport solid pe care să construim lumea contemporană”, a precizat istoricul Vasile Duda.
Prezent la vernisaj, primarul Gabriel Lazany a povestit că Adrian Solcan alături de câțiva colegi artiști ai săi a venit cu o propunere mai mult decât constructivă. „Să transformăm Piața mică în Piața Artelor. O propunere mai mult decât salutară, care va fi pusă în practică, după ce întreg centrul istoric va fi reabilitat prin proiectul care se derulează acum”, a precizat primarul Gabriel Lazany.
Anul acesta, la Zilele Municipiului Bistrița, vor fi acordate 150 de premii speciale tinerilor din Bistrița. Este vorba de premii originale, create de Adrian Solcan. „Este mult mai frumos să oferim mici lucrări de artă decât o plachetă sau un șablon lipsit de parfumul local al Bistriței”, a explicat Gabriel Lazany.
