Cultura urbană, elitele și intelectualii din Bistrița-Năsăud au fost dintotdeuna conectați la ceea ce se întâmpla în marile capitale ale lumii. Descoperim acest lucru în fotografiile, corespondența și obiectele unor colecționari inaugurate ieri, la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
De la Chic la Fashion. Vestimentația secolului XX se intitulează expoziția inaugurată ieri, la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Cornelia Vlașin, directoarea instituției, a subliniat că evenimentul este organizat cu sprijinul partenerilor de la Complexul Muzeal Bistrița-Nasăud – Secția Muzeul Grăniceresc, condus de Lucian Vaida. Între exponate se regăsesc și obiecte din colecțiile Florian Coșoiu și Mihai Buliga.
„Această expoziție este de privit, de admirat și de văzut. Alături am amenajat și un mic atelier de croitorie. Sunt expuse aici două mașini de cusut Singer, dar și o tapiserie de secol XVIII, un covor persan original”, a punctat Cornelia Vlașin.
Între exponate merită admirate și rochia croită în 1910, hainele de blană sau mantoul de astrahan. Un guler de vulpe – extrem de râvnită de soțiile liderilor comuniști de pe vremuri – ne privește fioros, încremenit la gâtul unui manechin… Nu lipsește nici haina de piele cu cordon – e mândria bărbaților chic în anii 80.
Expoziția se pretează foarte bine unui exercițiu de analiză și introspecție – a afirmat și Camelia Tabără, vicepreședintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.
„Dincolo de vestimentație, îmbrăcămintea spune foarte mult despre un individ și colectivul din care face parte. Despre sufletul lui, despre valorile lui sau despre cum se raportează el a sine și la ceilalți.
Peisajul vestimentar al unei epoci ne dezvăluie practic ce se întâmplă în epoca respectivă. Gândiți-vă cum arată o colectivitate din Coreea de Nord, cu uniforme din pânză de doc, încheiate până sub gât, cu suflete ofilite și vise înfrânate. Comparativ cu societatea noastră pe care de prea multe ori o criticăm, fără să ne bucurăm de libertățile pe care le avem. Libertatea noastră se regăsește inclusiv în vestimentație. Fiecare își găsește locul lui și rezonează cu un anumit trend”, a mai spus Camelia Tabără.
„Este un loc în care putem reflecta și în care putem admite că exteriorul ne definește. Este o lecție de istorie excepțională. O extensie și o oportunitate de învățare contextuală. Spunem deseori că haina nu îl face pe om. Dar avem modele și exemple în literatură care ne demonstrează că haina a schimbat destinul omului. Așa cum s-a întâmplat în emoționanta poveste Prinț și Cerșetor sau în dramaticul roman Băiatul cu pijamale în dungi…”, a remarcat Camelia Tabără.
