Nu poți înțelege corect jocul politic decât dacă ești arbitru de presă. Mai mici, mai mari, arbitrul de presă poate da un penalty inexistent sau un fault imaginar. Poate deconspira blaturile și poate decide locul în clasamentul publicului, al oricărui jucător din politică.

Noi, cei de la Bistriteanul.ro am amendat de fiecare dată derapajele, indiferent de numele echipei politice, într-un consens și cu conștiința, însă ca în orice joc de fotbal anost ajungi la concluzia că Voltaire avea dreptate: „Politica este modul prin care cei fără principii îi conduc pe cei fără memorie”.

Dacă nu ar fi arbitri de presă, orice hahaleră înbuibată din banii publici, orice mârșav pavian cu mantie, orice pulifrici cu costum Armani și zâmbet sacrificat în public ar continua. Există riscul ca echipele să fie stricate indubitabil, indiferent de câți juniori bagi în echipă.

Antrenamentul mișelesc din politică îl asigură babanii, ăia care de la înălțimea funcției își arogă meritele rezultatelor, uitând intenționat de forța colectivă, de rănile fraierilor care-și rup oasele minții, până la fractură, de entuziasm. Aceștia sunt „Victime colaterale”, ca în filmul acela cu Arnold Schwartzenegger.

Este drept că filmele pe care și le dau unii sunt încărcate vulgar de apelative de cartier gen boss, frățică sau celebrul fuck you, tradus bineînțeles în stilul Irinei Margareta Nistor ca… du-te naibii.

În politică există și expresii mai elevate ca „du-te bă pe centură”, „nu mai sta cu tocurile la stele”, „pune batista pe țambal”, „nu mai da cu artificii în balene” sau, eclipsa minții de la Teodorovici… „îmi plac curvele”. Sinceritate.

E greu ca arbitru neînsemnat să te iei de gât cu politica și chiar dacă arăți cartonașul roșu pentru asemenea flatulențe masculine, poți fi catalogat drept neavenit.

Orice avertisment la adresa politicienilor este un gest extrem, declanșând crize de lezmajestate umplute precum ardeii grași cu carnea pe care ți-o bagă infatuații în frigider.

Este precampanie electorală și știm deja cine va câștiga finala. Lupta este inegală ca și cum ar juca Barcelona cu Spartac Poșta Câlnău, cei care au transferat acum vreo două decenii un atacant. Oferta a fost de nerefuzat: juma’ de porc!

Nu mai spunem că tot acum vreo două decenii, pe stadionul Tractorul din Brașov, din lada cu nisip din spatele porții se vindeau pescarilor râme și viermuși. Uneori și mămăligă pentru pătrățică.

Noi despre râme și viermuși am fi vrut să vorbim, că mămăliga din Bistrița au halit-o babanii. Da, ăia care se laudă că au fost pe podium acum doi ani, de parcă lumea ar fi convinsă că pământul este plat, iar la capătul ei se află bunăstarea, dar numai dacă te arunci în gol.

La Bistrița, în PNL, există o politică de colhoz, dar reclama ne dă sigur în Liga Campionilor la gargară. Săracul Halagian spunea mereu „focu’ la ei’, într-o încercare disperată de a plasa jocul în terenul advers. În politică, unii dețin benzina și dau lecții de moralitate citind din ” Fetița cu chibrituri”.

Dacă este să se aleagă praful, asta e. Rămânem angajați la stat și renunțăm la primele de victorie electorală.

La Bistrița, politica se joacă precum pe maidan. La trei cornere, se dă penalty. Aut este unde vrem noi și gol atunci când mingea socială depășește linia de nesimțire. Scorurile sunt astronomice.

Din această cauză, mulți se lasă de fotbal și devin pescari. Se prinde bine la damigeană, cică. Asta o stie orice turc cu budă personală. Așa trăiesc și râmele, și viermușii, nu mai trebuie sacrificate aceste nevertebrate.

Și poți trece ca gâsca prin apa ce inundă impardonabil conștiința civică.

Bun. Care-i treaba cu Organizația PNL Bistrița-Năsăud? Niciuna. Cine este PNL Bistrița-Năsăud? Joacă Ronaldo la ei? Nu. Și-atunci? Am zis să vorbim și despre nimic.

Cum ar spune pupăza aia care atinge masculinitatea în orice podcast? Fătălăii o au și…atât, iar dacă sunt și pescari înjură elevat ca la lecțiile de vioară: Baftă, frățică!