Câinele care-i mai rău – acela-i mai bun, a spus un cioban de-al nostru care a observat că numai câinele aprig îl ajută când ursul sau lupul atacă stâna.
Câinele blând fuge o vreme după urs, mai mult de formă și când acesta rupe o bucată din oaie și i-o aruncă se oprește mulțumit. Câinele rău merge până la capăt și nu se mulțumește cu resturile furăciunilor. Pentru că este fidel ciobanului și credincios stânei și turmei lângă care a crescut.
Sunt politicieni de calitate în România și în toată lumea. Unul dintre ei a spus că esența democrației stă în această propoziție: Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.
Politicianul de calitate își susține opoziția pentru că aceasta îl verifică și îl validează atunci când este la putere și ia decizii.
Dacă presa este câinele de pază al democrației, când se îmblânzește înseamnă că s-a îmbolnăvit. S-a compromis sau și-a trădat misiunea: aceea de a fi de partea celor mulți și de a-i ține în frâu pe cei puțini care nu mai știu că rolul lor este de a sluji public.
Așa că presa se cere să fie rea: bineînțeles, în sensul bun al cuvântului.
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
