Dumnezeu nu e copil de sas, spune o vorbă din popor care poate fi întregită cu versurile acestui cântec de pe Valea Izei din Maramureș: „Nu gândească tăt omu’ / c-a trăi cât pământu’ / și-a face ce ii gându’…/ C-a trăi o zi ori două / și s-a duce ca și-o rouă…/ C-a trăi vo două-tri / ca și-o rouă s-a topi…”
Sașii au fost vestiți la vremea lor, pentru rigoare, punctualitate, corectitudine, analiză, măsurare, măsură… Însă de curând, un președinte de țară le-a cam luat caimacul de la acest renume, fiind mai degrabă arogant, distant și necomunicativ.
Vorba aceasta – Dumnezeu nu este copil de sas – ne amintește că nu putem noi să pricepem și să percepem căile lui. Care sunt tăinuite, ascunse și urmează linia unei dreptăți care doar lui îi aparține. „Mă îndur de cine mă îndur și am milă de cine am milă”, spune El, fără a ține cont de ce ne închipuim noi că ar fi bine sau ce considerăm noi că ar fi potrivit să facem.
Mântuirea este o taină și îi rămâne lui Dumnezeu să stabilească cine, când și cum ajunge la capătul vieții cu acest premiu în mână.
Nu știe nimeni dacă premiul Nobel sau câștigarea unei probe olimpice vor contribui la salvarea sufletului.
Totuși, în această nebuloasă a criteriilor și lipsă de predictibilitate a rezultatelor acțiunilor noastre, Biblia este destul de generoasă pentru a ne da câteva rețete simple. Este necesar să le urmăm în toată viața noastră pentru a nimeri pe una dintre căile plăcute Domnului…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea