Hoțul neprins e negustor cinstit, spune cu un fel de amărăciune neconsolată românul care a văzut multe la viața lui… Noi credem că această vorbă a devenit atât de populară fiind rostită de un hoț și că s-a extins cu bucurie numai în lumea răufăcătorilor… Pentru că niciun om cinstit nu poate aplauda așa ceva.
Un om a ieșit la furat porumb cu carul. Ba și-a mai luat și un copil cu el. A ajuns la terenul cu păpușoi, a intrat în el – s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta și apoi de jur împrejur și s-a apucat să încarce din porumbul altuia. Copilul care stătea în căruță și l-a urmărit mereu, l-a întrebat la un moment dat: Tată, te-ai uitat în stânga, în dreapta și de jur împrejur, dar în sus nu te-ai uitat. De ce?
Desigur întrebarea copilului a fost retorică și fără consecințe… Pentru că este greu de presupus că vocea cinstită și naivă a unui copil poate să curme acțiunea fără de lege a unui adult.
Povestea însă ne sugerează că pe lângă justiția mundană de pe orizontală mai este și una verticală, a Celui de Sus.
Hoțul neprins e negustor cinstit – aici și acum. Dar cum adevărul iese la lumină întotdeauna, el va avea de suferit fie în judecata de Dincolo, fie prin urmașii lui – care vor fi dați în vileag ca având ascendență într-o familie de hoți.
Vorba simplă – să nu furi – nu se cere mult comentată, ca să fie înțeleasă…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
