Nu mulți știu că în noiembrie 1918, Consiliul Național Român din Bistrița a lansat o proclamație iar Grigore Bălan, tânăr locotenent, a fost citat ca fiind printre „cei mai buni fii ai țării”.

A apărat cu prețul vieții orașul Sfântu Gheorghe. Generalul Bălan a fost primul general român căzut la datorie pentru eliberarea Transilvaniei în al doilea război mondial!

În memoria sa, unul dintre bulevardele orașului Sfântu Gheorghe îi poartă numele, iar pe locul unde generalul a căzut rănit s-a ridicat o cruce. La Bistrița, în curtea Brigăzii 81 Mecanizate a fost construit un bust în memoria sa.

De asemenea, o stradă din municipiul Bistrița îi poartă numele. O stradă aflată în plin proces de renovare.

Nu se știe când va fi redată traficului cu exactitate, întrucât meandrele concretului administrativ, laolaltă cu soldații firmei de pe șantier au încheiat un protocol de pace urbană. Lupta cică este în toi în ciuda liniștii profunde așternute peste tumultul cetățenesc.

Unii spun că nu s-a cunoscut complexitatea lucrării, rețele de apă etc, de parcă administrația nu a cunoscut „inamicul”, iar firma de construcții nu a fost antrenată pentru asemenea încleștare. Tactica urbană, folosită de Grigore Bălan în lupta de la Sfântu Gheorghe are corespondent în Bistrița: tranșeele.

Pe 14 iulie 1896 s-a născut Grigore Bălan. Am ratat inaugurarea noii străzi. Pe 13 septembrie 1944 s-a stins. Există toate premisele să ratăm si comemorarea.

Nu mai luptă nimeni, comandante! Ne-am predat. Au învins ipocriții. Ridică-te și dă un ordin: să nu-și mai bată nimeni joc de memoria ta. Și de noi, cei fără comandant!

Respect etern!