Cine traversează (întâmplător sau nu) strada Arțarilor va constata cu surprindere – ba poate și cu bucurie – că stâlpii de beton ai defunctului Proditerm au devenit parcă mai frumoși. Parcă respiră și emană un fel de tăcută mândrie. Parcă emană o stranie veselie pentru că au în sfârșit un sens.
Ani de zile, cocoțate pe stâlpii uriași de beton tronau țevile de tablă prin care toată lumea știa că circulă apa caldă. Pe care Proditerm o împărțea cu mare zgârcenie prin casele bistrițenilor de acum 30-40 de ani. Poate tocmai ca să ajungă la toată lumea.
Uneori apa era călâie.
Unele dintre țevi se înșirau chiar deasupra trotuarului. Altele – erau cocoțate deasupra, pe stâlpi. Un copil nu putea cuprinde în brațe, de unul singur, o asemenea țeavă.
Iar cei mai norocoși din fire – care jucau fotbal la CPL sau care locuiau în spatele cinematografului Dacia – își amintesc și acum clipele de magie în care se lungeau pe țevile fierbinți. Se cocoțau deasupra, lipindu-și spatele de țevile uriașe, încercând astfel să se încălzească. În câteva rarisime seri de grație țevile erau fierbinți iar apa din interior se putea auzi bolborosind secrete numai de ea înțelese.
Se întâmpla prin anii 80 – 90.
Între timp, Proditermul a fost decapitat. Țevile de tablă care jucau rol de calorifer în copilăria noastră au dispărut, bucată cu bucată. Au rămas – falnici și stingheri – doar stâlpii de beton de lângă calea ferată… Acum mai plini de sens și mai colorați. Însuflețiți de desenele lui Gorzo…
N-ar fi explus, ca peste câteva sute de ani, urmașii noștri să le studieze cu suspiciune și neîncredere. Să-și închipuie că sunt și ei câteva bizare elemente ale unui Stonehenge bistrițean. Cu coloane aliniate militărește – în șir indian…
AVETI DREPTATE UN ARTKOL BUN SI INTERESANTATI FACUT -ANAINTE DE A CITI ACEST ZIAR VAZUSEM O CALATORIE FACUTA DE UN RMAN AN UCRAINIA -ESTE RAZBOI DUPA CUM SI EL POVESTEA VAZUSM -TOTUL CE EL A FILMAT-SI NU ARATA ASA CUM ARATA RO. NU EXAGEREZ. EL SINGUR SPUNEA NOI NU AVEM AN RO. ASA TRENURI -SI HOTELURI -CURATE .PACAT CA SE GANDESTE ASA MAI RAU CA SI AN -AFRICA .EU PERSONAL AM AVUT PARTE -LA -CAMPUL -CETATI-AN JUD.MURES -NU SAU SCHIMBAT LENJERIA -VAZUSEM EU CA VENISE -FEMEIA CARE TREB. SA FACA ACEST LUCRU SA UITAT AN STANGA.SI APLECAT DIN CAMERA ACEIA -DAR NU VENISE CU LENJERIA .VENISE SA ANCHIDA ATAT.SAU AN BN. AU RAMAS ACEI STALPI DE BETON 34.DEANI NE MISCATI-PARCA AR FI BETENONUL DIN -BERLIN-UN FEL DE AMINTIRE -COMUNISTA .
Sper din tot sufletul sa nu rāmîna acolo (de circ) peste ani si cît de repede sa se gaseascā cineva cu „cap” si sa transfere de acolo mastadontii aia mîzgāliti pe care le vedeti (capodopere) ,,
Acei stilpi totemici sint un vestigiu al bistritei și aproape tot ce are ea mai de valoare.
Ar trebui conservați in situ și declarați gesamtkunstwerk – cum am și auzit că plănuiește un artist aretinal (din fericire nu gorzo).
Despre gorzo, numai de rău, arta lui e poluare superioara.
Stilpii ar trebui la începutul primăverii in mod ritual vopsiți cu var, conform tradiției oculte a văruirii pomilor pina la brîu. In fiecare primăvară.
Acum sint profanați de mai puțin reușita arta gorziana, apărută în oraș cu o intirziete de 20 de ani.
Dar au văzut ei multe, acești stilpi, vor trece și peste asta.