Impresiile unui academician din Năsăud, „descălicat pentru prima dată în Capitala țării visărilor și dorințelor noastre”: „Scoborând în Gara de nord, în curând am ieșit în piața gării, unde zeci de birje curate, însirate în ordine perfectă, cu cai de rasă, așteptau sosirea noilor mușterii. Birjarii eleganți îmbrăcați în haine lungi de catifea, încinși cu brâie curate…”
Fragmentul de mai sus face parte dintr-un material mult mai amplu din care Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud au publicat, spre deliciul pasionaților de istorie, încă o savuroasă și impresionantă filă de istorie.
Sunt impresiile academicianului năsăudean Iuliu Moisil, despre una dintre primele vizite în București. Textul este însoțit de vederi unicat care fac parte din Fondul Arhivistic al României.
Bucureștii Romantici – impresiile unui tânăr ardelean
sosit în București pentru întăiași dată acum o jumătate de veac
„Luat de vârtejul amintirilor de acuma o jumătate de veac, vreau să povestesc despre primele impresii când, în toamna anului 1886, am descălicat pentru prima dată în Capitala țării visărilor și dorințelor noastre, în mult doritul București…
Scoborând în Gara de nord, în curând am ieșit în piața gării, unde zeci de birje curate, însirate în ordine perfectă, cu cai de rasă, așteptau sosirea noilor mușterii. Birjarii eleganți îmbrăcați în haine lungi de catifea, încinși cu brâie curate…
În București am petrecut timp de o lună și mai bine, întâlnind mulți prieteni și făcând noi cunoștinte…
Ne-a impresionat Teatrul Național, unde jucaseră Millo, Pascali și alți artiști de seamă români, cari fuseseră și prin Ardeal și pe unii îi văzusem și auzisem chiar în Năsăudul nostru prin 1870-80.
Apoi Palatul Regal, unde trăia Marele Rege Carol I, un idol al nostru, al Ardelenilor, al cărui potret se găsea în casele tuturor intelectualilor din Ardeal…
…Berea o luam la Carul cu berecel vechiu, pe locul unde astăzi este droqueria Ciuceanu-Roman. Uneori luam masa la Iordache din strada Covaci…
Lista mâncărilor în restaurantele din București cuprindea numiri aproape necunoscute nouă, și erau de o bogăție și varietate de care nu ne puteam da seama atunci.
La țuică îi zicea „o idee„, „două idei„, după numărul ciocanelor (sticluțelor) în care era servită. Dar se mai zicea și „pricini și gâlceavă„, căci mai multe idei de acestea sau de vin puteau produce și pricini și gâlceve… Un pahar de vin cu apă minerală se numea „miș-maș”, cu apă gazoasă „șpriț”.
O oca de vin și una de borviz la ghiață se numea „baterie”… la cafeaua neagră i se zicea „taifas”.
Apoi mai era un „șfarț”, o „turcească” bine fiartă, gingirlie, cu caimac sau turcească potrivită.
Serile le petreceam prin grădinile restaurantelor populare…, la Leul și Cârnatul, din stada 11 Iunie, vestit pentru renumiții mititei și patricieni, „burtoșii”, fleicile, vrăbioarele, frigăruii, mușchiuleții, bobocii de rață, fuduliile de berbec, ciulamale și tuzlamale și cu nelipsitele mișmașuri… Iar dacă vreai să faci pe boerul comandai câte o sticlă de vin „d-alui Brătianu, lei doi kilogramul”…
…O impresiune deosebită ne-au făcut străzile Bucureștiului de atunci cu case mici, simple, multe în stil oriental, cu olane. Dar mai ales ne-au izbit fantasticele și poeticele numiri ale străzilor – numiri pe cari le-am supus apoi unui studiu mai amănunțit…
Toate acestea ne-au transportat pe noi, noii veniți într-o altă lume, deosebită de cea a Ardealului sau ale altor țări occidentale…într-o lume feerică.
Toate aceste obiceiuri frumoase, credința și tradiția străveche fac din București un oraș plăcut, atrăgător, fermecător, un adevărat oraș romantic…”
Iuliu Moisil s-a născut în 19 mai 1859, Năsăud şi a murit tot în orașul natal, în 28 ianuarie 1947.
A urmat şcoala primară centrală din Năsăud, şi liceul grăniceresc – între 1871-1879. Apoi s-a înscris la Politehnica din Viena, unde a studiat chimia industrială.
După anii petrecuţi la studii s-a întors la Năsăud în 1885. Din anul 1886 a fost profesor la Gimnaziul de băieţi „Radu Greceanu” din Slatina până în 1894. De aici a fost transferat la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, fiind numit director, după doar un an.
A început o operă de organizare şi înălţare a şcolii în plan instructiv şi educativ, aşezându-i drept temelie munca şi moralitatea vieţii. A desfăşurat concomitent o vastă activitate culturală şi socială în localitate şi jur.
În 1895 a întemeiat şi condus până în 1899 revista Amicul tinerimii pe care o va continua câţiva ani si după mutarea în Bucureşti.
A înfiinţat Banca populară „Cerbul”, pe care a și codus-o, de altfel.
A fost unul dintre fondatorii Muzeului Gorjului.
O veche pasiune şi dorinţă a lui s-a realizat în 1900, când în Târgu Jiu s-a înfiinţat (prima) şcoala de ceramică românească, izvorâtă din tradiţiile artei populare şi pentru satisfacerea nevoilor artistice sociale.
În 1906 s-a mutat la Bucureşti activând în diverse planuri până în 1931.
A fost prezent la toate acţiunile culturale şi patriotice ale ardelenilor stabiliţi în România şi foarte angajat în problemele legate de Unirea cea Mare. A conferenţiat şi a scris mult, colaborând la Buletinul Societăţii Române de Geografie, Convorbiri literare, Arhivele Olteniei, Arhiva Somesană, Vatra…
La 72 de ani s-a reîntors la Năsăud si a început ultima etapă a activităţii sociale, cea mai bogată şi interesantă. A întemeiat un muzeu local, fiind şi director al despărţământului „Astra”, redactând cele mai importante studii de istorie sub genericul „figuri grăniţeresti”, în două volume.
Academia Română, la propunerea lui Dimitrie Guşti, în şedinţa din 24 mai 1943 1-a ales membru de onoare.
