Sergiu și Adi lucrează în domeniul medical. Au însă o pasiune: bicicleta. Așa că au pus la cale un drum Bistrița – Marea Neagră. ”Au fost 700 de km grei. Dar și extraordinar de frumoși. Ne-am redescoperit pe noi înșine. Nu e o călătorie pentru oricine, dar o recomand!” a povestit, pentru Bistrițeanul.ro, Sergiu.
Sergiu Bortăș și Adi Dan lucrează ca și asistent medical, respectiv infirmier, la secția Psihiatrie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Bistrița Năsăud. Sergiu e și voluntar ISU Bistrița. Dar mai au ceva ce îi leagă.
”Eu am aproape 27 de ani, iar Adi are 57 de ani. Și ne place foarte mult ciclismul. Parcurgem distanțe lungi deja, cu bicicletele. Adică..o tură e deja de 80 – 100 km. Și la un moment dat am discutat despre ce ar însemna să mergem până la mare așa, cu bicicletele. Așa că timp de șase luni de zile am planificat această călătorie și ne-am pregătit pentru ea!” a povestit, pentru Bistrițeanul.ro, Sergiu.
Bistrița- Marea Neagră: 700 km în 7 zile
Au pornit în 25 august, dimineață la ora 07.30, din Bistrița. Iar în 31 august, în jurul orei 19.30, au ajuns la destinație: Marea Neagră.
”Ne-am propus să parcurgem 100 de km în fiecare zi. Iar acolo unde ajungeam, odată ce am străbătut această distanță, căutam cazare. Deci nu ne-am rezervat din timp, ci în fiecare zi vedeam exact unde ajungem si acolo înnoptam” a explicat Sergiu.
Traseul lor nu a fost unul ușor. Au fost 700 de km parcurși cu diferențe de nivel, urcușuri, coborâșuri, șosesa, căldură, vânt.
-
Bistrița – punctul de start
Aventura a început la Copacul de Cafea, locul de întâlnire al pasionaților de ciclism din oraș. Emoții mari, dar și entuziasm pe măsură. Drumul din prima zi a fost prima provocare: soare puternic, trafic, dealuri și ritmul care trebuia găsit. Prima seară a adus satisfacția primilor kilometri câștigați și gândul că aventura abia începe.
-
Pe drum prin Transilvania
Primele zile i-au purtat prin Răstolnița, Toplița, Gheorgheni, Târgu Secuiesc – unde i-au întâmpinat peisaje montane spectaculoase și drumuri solicitante, dar pline de frumusețe. Pante abrupte, curbe strânse, urcări istovitoare și chiar o întâlnire neașteptată cu urșii le-au pus la încercare curajul. Cu toate acestea, fiecare provocare a transformat călătoria într-o amintire de neuitat.
”Niște șoferi ne-au spus că în câteva sute de metri sunt urși. Noi ne-am pregătit cu sprayuri la noi, dar oricum, nu îți e totuna. Și am întâlnit pe cineva cu o dubiță, foarte binevoitor, care ne-a luat și ne-a dus vreo 2-3 km, până am trecut de urși. Iar apoi am continuat drumul cu bicicletele!” a explicat Sergiu.
-
Traversarea spre sud-est
A urmat o etapă de anduranță. Traseul i-a scos din munți și i-a purtat spre câmpiile Moldovei. I-a condus prin Focșani și Brăila, unde au simțit deja apropierea de Dunăre și de câmpiile întinse ale Bărăganului. Kilometrii s-au adunat greu, dar dorința de a merge mai departe a fost mai puternică decât oboseala.
-
Ultimul sprint spre mare
Dobrogea s-a arătat dură, cu vânt puternic și soare arzător, dar și spectaculoasă prin peisajele sale. Înaintarea spre mare a fost alimentată de gândul că finalul e aproape. Primele valuri văzute pe orizont au însemnat triumful unei săptămâni de efort și voință. Marea Neagră i-a întâmpinat ca pe niște învingători.
Un drum al autocunoașterii, al autodepășirii
Au ajuns în Eforie Nord, obsiți, dar mult mai fericiți.
”A fost un drum cu peisaje superbe și cu pericole pe drum. Și nu vorbesc doar despre partea cu urșii sau câinii, ci și despre trafic. Au fost momente când mașinile au trecut milimetric pe lângă noi. Și atunci trebuia să îți păstrezi echilibrul, concentrarea, ritmul, respirația.
A fost un drum cu diferențe de nivel, cu zile toride, mai ales în zona de câmpie, cu bagaje în spate și cu oboseala care se aduna.
Dar a fost un drum al autocunoașterii, al autodepășirii. Când corpul spunea că nu mai poate, mintea spunea că mai poți puțin. Și reușeam să ne atingem țelul pentru acea zi. A fost așadar o redescoperire, o dovadă de anduranță, o încredere în eul interior.
E o experiență pe care o recomand, dar nu oricui. Nu a fost un drum ușor, ci chiar foarte greu. Dar atât de frumos, în peisaje și experiență, încât vreau să îl mai repet. Și cine știe, poate chiar facem un grup și ne mobilizăm mai mulți într-o astfel de aventură. Poate exemplul nostru inspiră și pe alții!” a concluzionat Sergiu Bortăș.
Mâine, Sergiu și Adi, vor porni spre Bistrița. De această dată cu trenul, nu pentru că nu ar vrea să repete experiența, ci pentru că zilele de concediu sunt pe terminate.
