„Familia soțului meu – mama lui, nepotul lui de 7 ani, sora cea mare gravidă și încă trei surori… Au fost duși toți de aici din Bistrița, direct în camera de gazare…! Wilhelm Marcus îl chema pe soțul meu. A fost singurul care a scăpat din toată familia… Cred că a fost cumplit pentru el…”, ne-a șoptit Alice Marcus, privind lung monumentul evreilor deportați din fața Sinagogii…
În vârstă de 77 ani, cu părul complet alb și o privire tristă greu de descris în cuvinte – Alice Marcus a fost una dintre prezențele discrete care a marcat, retrasă, ziua de 9 octombrie, când autoritățile, profesorii și elevii au comemorat Ziua Holocaustului la Bistrița…
„Bărbat fiind, soțul meu a fost dus într-un lagăr de muncă unde a stat 7 ani… Cred că a fost cumplit pentru el… Nu prea voia să povestească, nu voia să vorbească despre asta… În mai 1944, au fost luați cu toții pe sus. În 1948, toamna, s-a întors la Bistrița. Din lagărul de muncă forțată a reușit să evadeze, apoi a căzut prizonier la ruși, iar de-acolo n-au mai vrut să-i dea drumul… Casa lui părintească era pe o străduță dincolo de strada Vasile Alecsandri, pe strada Ecaterina Teodoroiu, parcă… Clădirea există încă, dar le-a fost luată când au venit comuniștii, cu naționalizarea…”, ne-a povestit Alice Marcus.
S-a căsătorit cu Wilhelm Marcus târziu, prin 1988, pe vremea lui Ceaușescu. „Atâta mi-a povestit la un moment dat… că a aflat vești despre familia sa, de la alți bistrițeni care au scăpat din cumplita oroare… A aflat că mama lui și cele 4 surori au fost duse direct în camera de gazare…”
„Era mai în vârstă ca mine. Prin 1959 a plecat în Israel, cu prima lui soție. Acolo a divorțat. Și eu eram căsătorită atunci, am divorțat, am locuit vreo 30 de ani în Israel și eu, ne-am întâlnit acolo, la niște prieteni comuni… După ce a murit soțul meu, pentru că am un băiat din prima căsătorie, m-am întors la Bistrița, pentru că nu mai aveam acolo pe nimeni… Băiatul meu a venit de multe ori la noi în vizită, dar nu l-a atras Israelul atât de mult încât să vrea să rămână de tot… E trist ce s-a întâmplat în vremurile acelea… Foarte trist…”, a mai șoptit Alice Marcus înainte de a se pierde în mulțime…
*****
Alte mărturii cutremurătoare despre deportarea evreilor în mai – iunie 1944 din fostul judeţ Năsăud au ieșit la lumină acum doi ani, când la Sinagogă a fost invitată Natalia Ţigăuan – fiica unei supraviețuitoare a Holocaustului, Elena Pop din Luşca. Fiica Elenei, a evocat atunci teroarea şi spaimele deportării prin care a trecut mama sa, alături de milioane de alte victime ale Holocaustului… REMEMBER: Mii de evrei din Bistriţa-Năsăud au sfârşit tragic în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau (VIDEO)
*******
