Neprihănitul Dorin Dobra, mâncătorul de șaorma cu de toate, plimbându-și spiritul printre terasele pietonalului și privirile după foste studente, a emanat încă o idee dintre cele care l-au făcut notoriu printre liberalii bistrițeni (chiorul e rege în țara orbilor): a propus ca regimul heraldic al municipiului să se modifice.
Dacă mai prindea autocarul Senatului, loc în care a stat nu mai puțin de patru ani gândindu-se exclusiv la acest proiect, el ar fi demarat un proiect legislativ în acest sens, dar timpul a fost prea scurt și în mandat abia a apucat să își pună deoparte un apartament în Bistrița și ceva pentru iernile reci de aici. Dar un senator rămâne senator – momentan a prins șareta senatului UBB – și un papagal moare papagal și de aceea o hotărâre de Consiliu Local ar fi acum suficientă pentru consacrarea acestei relații.
Nu vorbim aici despre politruci demagogi, despre cei ce își construiesc scara călcând pe cadavrele celor ce i-au susținut sau despre oameni care nu au ce face acasă și ies prin oraș ca să învârtă vorbele ca purcica bostanul. Nu. Avem oameni de acțiune și în curând, datorită lor, papagalul se va afla pe pietonal la dimensiuni rezonabile astfel încît să poată fi călărit de copii și fotografiat de turiștii din Reghin și din Dej, atrași în fiecare an de Nunta Zamfirei.
Papagalul este o pasare multicoloră și vorbitoare care s-a răspîndit din cuiburile de la Bruxelles în toate țările europene. Este ușor de întreținut pentru că se hrănește cu boabele de încredere ale naivilor. Orașul smart Bistrița, de curând ridicat la rang de Pașalâc, prezintă caracteristicile de climă și peisaj pentru adaptarea vorbitoarei.
Cu voce sigură și relaxată izvorîtă din pieptul în care bate o inimă de academician Dorin Dobra a declarat de curând : „De ce papagalul? Pentru că putem trăi de pe urma lui nefăcând nimic. De ce papagalul? Pentru că este neînfricat și poate ocupa orice post fără nici o pregătire. De ce papagalul? Pentru că hainuțele lui multicolore atrag femeile și fac public. De ce papagalul? Pentru că, la o adică, eu sînt papagal – Je suis Papagal, Charlie – și bistrițenii ar putea fi toți mândri de mine. De ce tot întreb de ce papagalul? Pentru că așa o dau eu prin pesmet.”
Plini de încredere vom urmări acest proiect și acest destin deoarece, chiar dacă despre capul fostului senator mulți spun că nu este altceva decît o fabrică de mătreață, astfel de propuneri îl ridică mult deasupra contemporanilor, punându-l la un loc cu toate aiurelile orașului, ca pe un bun de tezaur al Nimicului și al Ridicolului devenit manifestare publică.
Papagalii Bistriței vor fi fericiți, că așa sînt ei. Însă pe locuitorii orașului noi îi întrebăm, ca într-un sondaj de opinie: oare sînt de acord ca în loc de struți să îi reprezinte papagalii?
PAȘALÂCUL BISTRIȚEI
«pașalîc» în care domnește interesul și samavolnicia. V. ALECSANDRI
