Trei cruci aflate în preajma lacului Iezer reamintesc turiștilor care se aventurează în Munții Rodnei de tragediile produse de avalanșe. Între acestea – și cumplita moarte a celor 15 schiori maghiari care au pierit în 13 ianuarie 1944…
Într-o dimineață geroasă de ianuarie, în 1944, o mare avalanșă de zăpadă răvăşea fața nordică a vârfului Pietrosul Rodnei, măturând totul în cale. Teribila avalanșă a ucis 15 din cei 16 sportivi ai echipei de schi din oraşul Salgotarjan, care îşi doreau cu ardoare să pună piciorul pe cel mai înalt vârf din Carpații Orientali…
Biologul Claudiu Iușan evocă pe pagina sa de Facebook tragedia care s-a petrecut acum 82 de ani, în 13 ianuarie 1944.
În urma Dictatului de la Viena, în 1940, Ungaria obținuse Ardealul de Nord. Așa se explică faptul că, la acea vreme, Pietrosul Rodnei se numea Horthy, după numele regentului Ungariei, Myklos Horthy. Vârful din Munții Rodnei, având o înălțime de 2303 metri, constituia cel mai înalt punct al Ungariei de atunci.
În momentul declanșării avalanşei, cei 16 participanți la ascensiune se aflau la câteva sute de metri sub vârf. Urcau organizați în 3 grupuri.
Valul uriaş de zăpadă a venit peste ei ca o sentință irevocabilă. A curmat în doar câteva clipe viețile a 15 dintre sportivi.
O singură persoană a supraviețuit dezastrului: schiorul care se afla în coada grupului. Aceasta a reuşit să se dezgroape singur din zăpadă şi, cu ultimele puteri, s-a îndreptat spre barăcile militare din vale, unde a dat alarma.
A fost organizată imediat o acțiune de căutare şi salvare, însă totul a fost zadarnic.
Înhumările celor decedați au avut loc în trei rânduri, în ordinea în care trupurile au fost găsite şi repatriate. 5 sportivi au fost înhumați pe 22 ianuarie, alți 9 – pe 30 ianuarie, iar unul abia în 30 iulie.
Vreme de 50 de ani, ecourile acestei tragedii au fost înăbuşite într-o muțenie totală, datorită noii configurații politice de după cel de-al doilea război mondial.
Abia în 1994 a avut loc la Salgotarjan, prima comemorare oficială a celor dispăruți în urmă cu jumătate de secol.
9 ani mai târziu, în data de 13 iulie 2003, era instalată prima placă comemorativă chiar în zona unde avusese loc tragedia, în apropiere de lacul Iezer.
Ulterior, în 2019, cu ocazia comemorării victimelor la 75 de ani de la cumplita tragedie, tot în acelaşi loc, a mai fost ridicat un monument alegoric, la inițiativa administratiei oraşului Salgotarjan.
„Chiar lângă poteca ce urcă spre vârf, o carte cu coperțile larg deschise, aminteşte drumeților teribila poveste. Cele 15 suflete plecate prematur trăiesc în amintirile unora şi-n gîndurile altora (Sebastian Sava)” – notează biologul Claudiu Iușan.
Sursă & Foto @ Claudiu Iușan / Parcul Național Munții Rodnei
