Pare tot mai complicat – de la înălţimea priorităţilor noastre de oameni mari – să ne închipuim prin ce trece un copil în prima zi de şcoală.
Pare aproape inutil să ne mai aplecăm şi asupra unor asemenea mărunte / inutile griji… Care pentru un copil capătă poate proporţiile unui vulcan… Sau ale unui ocean învolburat.
Dar astăzi, între mii de copii emoţionaţi – am văzut destui prichindei plângând îngroziţi. Agăţându-se tulburaţi de braţele mamei. Sau pur şi simplu privind încordaţi şi înspăimântaţi în jur…
Nici pentru cei mai mari dintre elevi nu poate fi prea diferit… Doar că ei învaţă, deja, să se ascundă, precum adulţii, în spatele unui comportament adecvat. Corespunzător…
Un elev de liceu din Bistriţa, însă, a reuşit să adune tot acest tumult de emoţii într-o emoţionantă şi plină de curaj scrisoare… Să sperăm că ea va ajunge, aşa cum merită, la fiecare dintre destinatari – colegi – profesori – viitori prieteni…
Salut, numele meu este Eduard (Eddy) şi sunt un pianist şi compozitor foarte talentat. Eu nu sunt chiar un băiat obişnuit. Eu am o personalitate mai sensibilă.
Eu am multe probleme. Câteodată mă gândesc la nişte lucruri care mă agită, astfel încât fac nişte mişcări necontrolate. Sau, fără să vreau, scot nişte sunete cam ciudate. Simt nevoia să mă mişc când mă gândesc la unele lucruri. DA! Am autism.
Eu sunt şi un gurmand, dar încerc să nu mai fiu. Eu studiez mult şi compun. Mie îmi place să cânt, să compun, să mă joc cu alţi copii / colegi. Să mă joc pe calculator. Să mă uit pe YouTube. Să fac scufundări şi să mă distrez la parcuri acvatice. Nu-mi place să am coşmaruri şi să mă cert sau să mă enervez. Adesea nu-mi plac schimbările.
Aş vrea să fim prieteni buni şi să ne ajutăm reciproc. Vă rog să mă înţelegeţi! Să fim buni unii cu alţii şi să AVEM 4 ANI DE LICEU MINUNAŢI !!!
Despre Eddy Sălăgean – tânărul care a semnat scrisoarea, aţi mai citit în Bistriţeanul.ro şi cu alte ocazii:
