18.5 C
Bistrița
joi, mai 26, 2022

Rostul de dimineață. Cel mai periculos traseu, în Tăușoare: O mușcătură de lup…

O dată pe an, trebuie parcurs și acest traseu, în Tăușoare. Este „cel mai periculos traseu” al peșterii: „O diaclază, o galerie înaltă și foarte îngustă, pe fundul căreia curge un râu. Din râul acela beau apă 4000 de oameni. Trebuie să avem grijă de el…

O dată pe an, trebuie parcurs și acest traseu, în Tăușoare. Și cum anume se parcurge, cât de subțiri sunt fâșiile de sentiment în măruntaiele peșterii Tăușoare – cum se văd negurile, acolo, cum se spune o rugăciune, cum se simte fericirea după biruința tuturor relelor sau cum se învinge frica – a mărturisit chiar ieri, Crin Triandafil Theodorescu, custodele peșterii. Care s-a aventurat, împreună cu fiul său, printre cascade, prin miezul mușcăturii de lup…: 

„…Sute de cascade, unele echipate pentru alpinism, altele care se atacă la liber, transformă galeria asta într-o mușcătură de lup.

Acolo, în adâncurile acelea, nu există telefon, elicopter și nici ambulanță. Pe unele porțiuni, galeria e așa de îngustă și plină de apă, încât nici măcar un punct cald pentru încălzirea unei victime nu poți amenaja.

Dar trebuie făcut traseul, trebuie.

Aici sunt zece mari cascade echipate, iar echipamentele trebuie verificate, înlocuite, întreținute. E un traseu dur, dar e cel mai rapid traseu de coborâre în partea inferioară a Peșterii Tăușoarelor.

Trebuie întreținut pentru că, în cazul unui accident în sistemele îndepărtate de intrare, echipa de asistență a victimei poate scurta timpul de intervenție la jumătate.

Și ne rugăm întâi, închinându-ne cuminți. Mereu facem așa.

Dumnezeu e partenerul nostru de speologie.

De scufundări.

De deșert și de munte.

De trăit și de iubit.

De iertat. Mai ales de iertat.

Că până nu ajungi să ierți, nu știi cât de mult iubești.

Și după ce ne rugăm ne închidem pe dinăuntrul peșterii și coborâm, săltând din bolovan în bolovan, spre Marea Punte…

Apoi cascadele. Una, două, trei, șapte, ajungem la Marea Cascadă și profităm că am instalate două mâini curente.  Rămânem atârnați în lonje la 15 metri înălțime și ne facem selfie-uri, râzând celor pe care îi iubim.

(………)

Și echipăm, facem fișele de echipare pe carnețelul ud, înlocuim verigi și facem noduri… Cincizeci de metri de coardă adăugăm unei cascade… Cinci zeci!

Și la urmă, când ne terminăm munca, decidem să facem ceva ce nimeni n-a făcut vreodată…

Să ieșim tot pe cascade, urcându-le în blocatoare, sfidând și apa rece și frica…

Căci suntem înțelepți și începutul înțelepciunii e frica de Dumnezeu și cui nu-i este frică nu e om, e piatră și e lemn.

Și urcăm prin galeria aceea îngustă, zeci și sute de cascade. Și apa urlă în vâltori întunecate și fiecare pas e cât un munte învins… Și pe urmă vine momentul acela când nu-l mai pot ajuta cu nimic, cu nimic… Și mi se face inima mică și casantă ca o gărgăriță uscată pe care calcă o talpă.

La Marea Cascadă am o verticală de zece metri dintr-o bucată. O urc primul în blocatoare și copilul îmi rămâne în hăul întunecat de sub mine.

Trec pe următoarea coardă și tot ce pot să fac e să-l privesc din înălțime – urcând pereții reci. Cascada urlă în urechile noastre și chiar de-aș vrea să-i strig ceva, în van ar fi.

Și-ajunge la amaraj și-l văd că ezită cu lonja în mănușa udă. Își pune lonja-n mâna curentă și nu e bine.

Și nu-i pot spune asta, nu-i pot…  Zic repede în gând o rugăciune și exact în clipa aia îngerul păzitor îi șoptește în ureche gândul cel bun…

Și trece lonja în amaraj, apoi blocatorul de piept, cel de mână, după regulile sfinte ale speologiei…

Și oftez cu mulțumire, Dumnezeu a fost bun iară. Îngerul păzitor al lui Mihai s-a cățărat cu el în brațe și toate sunt la locul lor.

Ieșim din peșteră cu o fericire fără de orizont. Ne tremură picioarele, hainele noastre sunt fără de culoare, noroioase și ude, și suntem fericiți ca doi biruitori de rele. Sunt tot mai bătrân, și el e tot mai bărbat. N-am spus totul încă, mai am câte ceva de iubit și de sculptat pe lumea asta, dar sunt mulțumit privindu-l.

Și când voi muri, mă voi așeza în sufletul lui; căci oamenii care iubesc nu pier, își schimbă doar pieptul în care le bate inima, atât.

Atât.

https://www.facebook.com/crintriandafil.theodorescu/videos/318764445843137/

Foto deschidere @ Arhivă

ARTICOLE SIMILARE

Bistriteanul TV

Sponsorizate

5 moduri prin care să-ți surprinzi partenerul

Simți că rutina îți acaparează relația? Surprinde-ți partenerul cu gesturi mici, dar însemnate, care să mențină...

Cauți ansambluri de joacă outdoor și jucării de sezon pentru cei mici?! La FILEXPO găsești de toate!

Dacă ești în căutarea unor jucării de sezon pentru copii, dacă vrei să faci un cadou...

Weekend mediteraneean, pe Pietonal: scoici, calamari, pui de baltă, caracatițe, gătite de bucătari pricepuți!

Finalul acesta de săptămână vi-l puteți petrece savurând bunătăți mediteraneene și orientale. Pe Pietonalul Liviu Rebreanu...