Unul dintre primele documente scrise în română (în 1599 sau 1600), descoperit de Nicolae Iorga în Arhivele din Bistriţa – Scrisoarea lui Cocrișel – va fi expus azi la Biblioteca Județeană. Cocrișel le scrie părinților săi o dramatică scrisoare. Le cere bani pentru răscumpărare şi se plânge că îl mănâncă păduchii în Bistrița…

Să fi fost prin 1599 sau începutul lui 1600, după Şelimbăr, lângă Alba-Iulia, unde Mihai Viteazul a izgonit armata lui Andrei Bathory… Unul dintre soldaţi a fost luat prizonier de saşi şi ţinut în închisoare la Bistriţa.

Cocrișel le scrie părinţilor săi o dramatică scrisoare. Le cere bani pentru răscumpărare şi se plânge că îl mănâncă păduchii.

Despre Scrisoarea lui Cocrișel a povestit în volumul „Poarta neagră” și profesorul universitar Mircea Anghelescu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române.

Acesta se referă la primul text scris (sau, cel mai probabil, dictat) de un deţinut al acelor vremuri – dar şi unul dintre primele texte laice ale literaturii române. 

Cocrişel își anunță părinţii adoptivi din Moldova că a scăpat mulţumită lui Andreiaş din Bistriţa.

Emoţionanta scrisoare a fost descoperită de Nicolae Iorga în Arhivele din Bistriţa, fiind retranscrisă ulterior de Alexandru Rosetti, cu câteva retuşări ortografice:

Către părintele meu, Spiridon

Scriu închinăciune şi multă sănătate părintelui meu Spiridon şi maicii mele Constandeei şi dup’aceia vă dau de ştire că sîmt viu pînă acmu, nu-s pierit, ci am scăpat de la Bălgrad cînd au bătut Mihai Vodă război cu ungurie.

Deci m’au prins neşte Saşi, deci au vrut să mă taie. Eu m-am rugat şi am spus că sîmt fecior Mogîldei. Deci nu m’au mai pierdut (omorît). Deci eu am trimes carte lui Andriaş din Bistriţă, el au trimis la Saşi de m’au cerşut (cerut). Ei au cerşut 300 taleri iar Andriaş m’au scos derept 100 taleri şi m’au adus la Bistriţă.

Eu am spus că m’a prins Mihai Vodă la Hotin şi m’au adus în ţara ungurească. 

Deci mă rog Domniilor voastre ca lui Dumnezeu din cer să nevoiţi să mă scoateţi lângă voi în ţară creştină şi să nevoiţi să daţi ştire părintelui meu Mogîldei vornicului că eu zac în temniţă de mă mănâncă lutul şi păduchii. Şi eu am spus către Andriaş că sîmt nepot de frate şi fecior de suflet jurat în beserică.

Deci iar mă rog Domiilor voastre să nu mă zăbăviţi aici, ci să mă scoateţi, măcar numai d’aş prăsi cu trupul, încă să ies în ţară, că eu mor de dorul vostru.

Şi îmbătrînesc şi am făcut o barbă până în brâu.

Şi să afle aiastă scrisoare a mea sănătoşi pre dumneavoastră, amin.

Feciorul vostru Cocrişel.                                                Şi sîmt numai cu cămeşa.

Profesorul Mircea Anghelescu este convins că „bietul Cocrişel nu şi-a scăpat viaţa decât promiţând celor care l-au capturat o răscumpărare importantă, redusă până la urmă la o sută de taleri austrieci – bani mulţi, totuşi, cu care se putea cumpăra o mică moşie…”

Istoricii presupun că scrisoarea descoperită de Nicolae Iorga în Arhivele din Bistriţa nu a mai ajuns la destinație. Și că sărmanul soldat a sfârşit în mizeria unei detenţii pe care n-a mai putut s-o îndure…

Astăzi, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița avem ocazia să admirăm o fotocopie a acestei scrisori. Originalul se află la Arhivele din Cluj.

Aici va fi lansat Proiectul expozițional-editorial: „Scrisori către bistrițeni”.

Cu acest prilej, va fi inaugurată o expoziția SCRISOAREA LUI COCRIȘEL / MIHAI VITEAZUL, IEREMIA MOVILĂ, IOAN GIERŐFFY : SCRISORI CĂTRE BISTRIȚENI.

Totodată, va fi inaugurată și expoziția de carte Documente privitoare la istoria românilor.