A început școala… Orașul s-a animat brusc, puțin după ora 8.30, iar traficul a devenit din nou imposibil pe Bulevardul Republicii. A început școala – cu elevi prea cuminți, care nu și-au mai sărit în brațe unii altora. N-au mai țipat, n-au mai râs în hotote, nu și-au mai povestit aventurile din vacanță…
A început școala, iar traficul s-a împotmolit din nou pe marile artere ale orașului. Dar în anii trecuți, privirile se lăsau cucerite de sutele de buchete de flori. Care au lipsit aproape cu desăvârșire în acest an… Părinților li s-a recomandat din timp, pentru siguranța tuturor, să renunțe la flori…
Așa că în acest an a început școala fără flori.
Fără urlete sau chiote de bucurie.
Cu zâmbetele și emoțiile ascunse și îndesate bine sub mască…
Cu elevi încolonați cuminți, înaintând singuri, cu părinți așteptând în lacrimi, în fața porții, fără să aibă voie să intre înăuntru…
Fără zumzete, fără imn intonat în curtea școlii, fără gălăgie sau surâsuri pline de promisiuni.
Fără discursurile de început de an școlar care, chiar așa plictisitoare cum erau și de neînțeles din ultimele rânduri – măcar colorau festiv atmosfera.
Măcar le ofereau copiilor răgazul necesar să-și povestească aventurile din vacanță, să șușotească, să chițăie și să se distreze nevoinovat pe seama colegilor sau a profesorilor…
A început școala… în cel mai trist fel posibil. „Dar bine că măcar a început…”, a șoptit dezarmată una dintre mămici urmărindu-și cu privirea din poartă copilul…
