Una dintre primele descrieri ale Bistriței i-o datorăm lui Andrea Gromo. Acesta scria, în 1564, că cetatea Bistriței era aproape imposibil de cucerit sau de învins. Alți turiști au remarcat, în schimb, că tinerele fete din Bistrița erau incredibil de frumoase. Era suficient să facă doar câțiva pași pentru a-i înnebuni pe străini.
În viziunea turistului italian Bistrița era un oraş „frumos, bogat, populat şi puternic”.
Cetatea pe care a vizitat-o Andrea Gromo în anii 1560 avea „străzi drepte tăiate de la un capăt al oraşului la celălalt de pâraie care curg prin tot oraşul, spre marele folos al locuitorilor şi totodată spre desfătarea ochilor privitorilor”.
Andrea Gromo vorbește în descrierea sa și despre „o poartă principală” a cetății, dar și despre foarte multe mori de-a lungul şanţurilor, puse în mişcare de apa izvoarelor care ţâşnesc acolo. „…şi ele pot să macine mult mai mult decât nevoile oraşului”, remarca turistul.
Zidurile cetății și turnurile erau apărate de orășeni, la porți fiind angajați paznici. În 1542 s-a stabilit ca fiecare familie din cetate să stea de pază.
Un post de observație era asigurat chiar în turnul bisericii evanghelice din centru. Acolo stătea de veghe un trâmbițaș cu două-trei ajutoare. În caz de incendiu, el suna din trâmbiță și dădea alarma trăgând clopotele.
Cronicarul turc Evilia Celebi descria cetatea Bistrița, într-un document care datează din 1661. Acesta remarca faptul că „sunt fete frumoase în ea, că nu pot fi descrise.
Și în casa în care am fost musafiri se afla o fecioară tânără, cu obrazul ca bujorul și cu buzele ca cireașa… Iar când își îmbrăca rochia-i albă cu fire de aur și haina-i cu trenă și începea să umble – ne făcea să ne pierdem mințile…”, scria Evilia Celebi.
Cât de frumoase erau femeile din Bistrița aveau să afle cu toții, după anii 1900, când în oraș au apărut și primii fotografi:
ALTE vremuri… În care toată lumea bună a orașului trecea periodic pe la fotograf…
ALTE Vremuri: Casa Michael Textoris de la Poșta Veche ascunde o crimă oribilă
Exista o caracterizare inca si mai magulitoare a orasului, apartinand umanistului italian Giovanni Botero. Acest spune despre Bistrita, intr-o lucrare publicata in 1596, la Milano, ca e cel mai frumos oras din Transilvania! 🙂