Mii de bistriţeni au înfruntat în această dimineață cele aproape -15 grade de afară, pentru a participa la slujba specială de Bobotează. Conform tradiției, în biserici slujba de sfinţire a apelor, numită şi Agheasma Mare, s-a desfășurat în aer liber. În acest an, pe un frig crunt.
Bistriţenii au luat cu asalt bisericile din oraş în această dimineaţă, participând la una dintre cele mai frumoase slujbe religioase care marchează ritualul Sfântului Ioan care l-a botezat pe Iisus Hristos în apele Iordanului – descoperindu-l şi arătându-l oamenilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu cel care ridică păcatele lumii!”
Curtea Protopopiatului Ortodox de la Coroana, dar și Biserica de la Apollo, Biserica cu hramul Sfântul Dumitru de pe strada General Grigore Bălan sau Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe de lângă Piața Rușilor au fost pline de credincioși:
Astăzi, raiul s-a deschis oamenilor… Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi…
„Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape se pogoară… Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit, iar lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, şi cu frică stă înaintea Lui văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului.
Astăzi, toată făptura se adapă din curgeri tainice. Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului. Astăzi, raiul s-a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi şi ca un Israel nou ne-am mântuit.
Astăzi, ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie. Astăzi, înşelăciunea se surpă şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului.
[arve url=”https://youtu.be/WcXwKQfby0s ” /]
Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc. Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi, Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său, ca să ne libereze pe noi din robie…”, mărturisesc preoții în slujba specială de Bobotează.
Tot acum se mai spune că apa sfințită de Bobotează reprezintă „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli și diavolilor pieire… Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”
„Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele şi s-au temut. Iordanul s-a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându-Se trupeşte şi intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat; iar norii au dat glas, mirându-se de Cel ce a venit, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…”, se mai spune în slujba de Bobotează.
Sărbătoarea nu este lipsită de superstiții…
Bătrânii satelor sunt convinşi că de Bobotează se deschid cerurile, iar cine se aruncă în apă, în această zi, va fi ferit de toate bolile peste an. Se mai spune și că atunci când preotul aruncă în apă crucea, sfințind apele, toți dracii ies şi fug pe câmp, însă ei nu pot fi văzuţi, decât de lupi. Acest obicei, însă, nu se mai păstrează decât în câteva sate de pe Valea Bârgăului.
Dacă în ziua de Bobotează pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate, dacă bate crivăţul – anul va fi rodnic, iar dacă încă mai există țurțuri de gheață la streşini – primăvara va fi timpurie. În schimb, „dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte”, mai spune tradiția.
De Bobotează nu avem voie să ne certăm cu nimeni şi nici să dăm lucruri cu împrumut. La țară oamenii nu îndrăzneau să dea cu împrumut nici măcar jăratec sau cărbuni din sobă pe 6 ianuarie.
Pe vremuri, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Crăciunul…
Boboteaza este amintită încă din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul, fiind sărbătorită, în primele secole, împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite, 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, iar 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om şi pentru întreaga creaţie. Acceptând să se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început astfel zidirea unui om nou, iar apele Iordanului au fost ele însele purificate, Hristos curăţind prin cufundarea Sa creaţia întinată de căderea omului în păcat şi înlăturând puterea satanei.
Ritualul Botezului creştin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existenţială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei, şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh..
