Alexandru Daraban a făcut primii ani de școală în Sângeorz, absolvind liceul la „Solomon Haliță”. Este și cetățean de onoare al orașului stațiune și coordonează, din 2012, Revista Pisanii Sângeorzene. Ne-a povestit, între altele, și despre scriitorii din județ care înainte de 89 obișnuiau să scrie ode regimului Ceaușescu… 

„Am fost un spirit mai liberal, inclusiv în felul de a munci și de a lucra… Am avut mai multe profesii. În 91 m-am înscris la o școală CFR de impiegați. Apoi am făcut o școală de specializare Șef de gară. În 98 m-am mutat la Jucu, să fiu mai aproape de copii.

La un an după ce ne-am mutat, l-am pierdut pe tatăl meu. Asta m-a marcat foarte mult. Până în ziua de azi am emoții când mă gândesc la el… Se ocupa cu pelerinajele, în Sângeorz Băi. Îi ducea pe oameni pe la tot felul de mănăstiri, prin Moldova, prin alte zonă din țară… Și el a fost CFRist, iar moartea lui m-a marcat atât de mult încât am decis să dau la Teologie, la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia”, ne-a povestit Alexandru Daraban.

S-a ales în urma studiilor cu o dublă specializare, nu doar în Teologie, ci și Asistență Socială. Și-a dat licența în Istoria Bisericii Ortodoxe, focalizându-se pe povestea unui călugăr din Sângeorz călugărit la Muntele Athos – Ioachim Bâzdog. A fost singurul călugăr care a luptat pe front în Primul Război Mondial.

Alexandru Daraban a urmat studii masterale la UBB. În prezent își dă doctoratul la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.

În 2014, a făcut demersuri pe lângă Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) referitoare la deshumarea unui sângeorzan ucis de comuniști, Flore Tahâș.

Tot Alexandru Daraban a publicat 2016 o serie de informații referitoare la scriitori din Bistrița care au scris ode regimului comunist sau lui Nicolae Ceaușescu însuși. 

„Au fost mulți… Au fost peste 100 de scriitori.. Pe cei care au scris o poezie sau două, îi înțeleg. Erau niște vremuri crunte… Pe cei care au scris peste 10 poezii, nu-i mai înțeleg. E clar că le-a plăcut și lor. În top ar fi Luca Onul, apoi Ioan Borșa, Alexandru Cristian Miloș, George Roș, Emil Dreptate, Gavril Moldovan…

Când am început să public lista celor care au scris, am început să primesc și amenințări voalate… Dar nimic serios.

Sunt volumele omagiu închinate lui Ceaușescu, unde iară au stat foarte bine băieții și au publicat intens… Am studiat și revistele din Cluj – Steaua, Tribuna… L-am găsit acolo și pe Aurel Rău, pe profesorul universitar Ioan Vlad, pe compozitorul Tudor Jarda…

Mulți au scris, nu avem de ce să ne ascundem după deget. Diavolul umbă cu Biblia subsuoară. Le-a convenit, iar unora chiar le-a plăcut… Unii au făcut treaba asta nu pentru o bucată de pâine, ci pentru cozonac…

Iertăm, ne iubim aproapele, dar nicăieri nu scrie să uităm… Dacă am uita, n-am mai avea istorie”, a mai spus Alexandru Daraban.

Unii dintre ei încă activează în viața culturală a orașului, a atras atenția Alexandru Daraban, completând că nu aștepteaptă neapărat scuze din partea acestora. Ci măcar o discretă retragere din viața publică…

Alte detalii despre activitatea lui Alexandru Daraban puteți descoperi urmărind întreaga emisune, mai jos:  

Emisiunea „Oameni din Bistrița-Năsăud” este susținută de Frasinul.